Am ajuns să cred că plăcerea comodă pe care o simt când mă atingi cu privirea sau cu sufletul e singura cauză perfidă a înlănţuirii noastre. Visez momentul metamorfozei în banal şi mă cutremur cu toată măreţia roşie a zării. De ce simt oare mereu că îmi găsesc ardoare când este, de fapt, doar eterul care mă amăgeşte? Îmi caut împlinirea în braţele altora în loc să aştept, molatec, să mă însăileze ea pe coama tăcută a altei zări. Grăbesc neîmplinitul să sosească, alung firescul doresc osânda. Merit să mă complac în pâcla groasă a deznădăjduirii. Ponosit viitorul mă sfidează. Aştept şi e verde.
Greseala de noiembrie
November 10, 2009 at 9:43 am (Alt stil)
Tags: sadness
Turme de fluturi hămestiţi în asfinţit,
Trezind tăria clipei strivite de trecut,
Cu un noian de simţuri te sărut,
Chemat, tăcut, vrajit,ars şi mucegăit.
Pe creasta spumei verzi, se zbat, clipind luciri.
Cu-n toc meşteşugit s-afundă tot amarul,
Nalucă furibundă, frica, îmi seacă viaţa de trăiri,
Pe un covor de griji vărsând nervos nectarul.
S-aştepte doar o clipă, mai greu dar mai cinstit!
Nu văd în deşteptare decat un vis grăbit.
O joacă cu lumina din Universul stins,
Metal încins tăgada, cu suflet neatins.
O coaja
October 26, 2009 at 8:47 pm (Alt stil)
din calimara cu suflete adun cuvinte negre
si scrijelesc ingradirea dorintelor de a zbura
o mare de taisuri se reped in timpuri serbede
dar nemurirea toata pare a se -innora.
mirositoare si demult cufundata in delir
placerea mea ciudata tremura sub mantaua timpului
pe cai ce n-au nici inceput nici fir
si ajung sa nu le mai cunosti roseata chipului
mereu pierdute, amestecate in vise paralele
raceala si durerea, vor fi ca doua vele
netagaduit vor asterne tol rosu inspre chin
orice cuvand mai luminos de mana stanga-anin.
astampar cu har
October 26, 2009 at 8:46 pm (Alt stil)
adormiţi sărăcim zările de sunete,
muşcam din ce în ce mai mult din conţinutul sur
şi mă întreb, plăcerea s-a născut din gemete….
aştept şerbet de mure, oameni şi argintiu pur.
din pereţi jegoşi de simţuri culeg vegherea
neastâmpărul împunge duşmănos în spate şi în faţă
cuprinsă de adâncimea golului împiedic mângâierea
toata scânteia visului căruia-i zicem viaţă.
nush
October 26, 2009 at 8:24 pm (Alt stil)
Dorinţele răzleţe mă ameţesc,
prea slabă ca să refuz plăcerea,
mă alin de ea, urăsc-iubesc,
combin oricând dulceaţa cu durerea.
Pe valul ce-am ales plutesc din nou,
frica e departe şi nici nu o doresc.
Nutresc ca tot ce fac şi zic sa aibă un ecou,
prea tari şi-ameţitoare sentimente mă topesc.
Pe coarnele nemuririi atârn aşteptări,
şi dau uitării veninul dulce-amar.
O zi polara începe peste mări,
În ochii tăi zăresc plăceri ca de cristal.
